Intâmplarea face ca...

Ne orientăm după timp, căci timpul nu stă niciodată pe loc pentru mine, pentru tine sau pentru noi. Avem pentru fiecare activitate un interval cât de cât definit, dar suntem întotdeauna certaţi cu timpul. Ne trezim de dimineaţă, fiecare cu propriul ritual. Ne lovim de n persoane străine,dar de mult prea puţine feţe familiare. Iubim până în zori, până primim o mare palmă peste ceafă sau nu mai iubim deloc. Iubim ce ne face bine, adesea ce ne face rău, iubim complexul, niciodată ceva simplu. Privim cu neîncredere următoarele 2 minute, gândim prea mult, dar uneori prea puţin. Ne expunem zilnic la mai mult decât realizăm, spunem mai puţin decât am vrea. Vorbim, dar nu comunicăm. Ne uităm, dar nu privim. Vedem în fiecare secundă altceva. Modul în care ne raportăm la aceeaşi situaţie ar fi diferit la fiecare abordare- nu suntem constanţi. Uneori cerem prea mult de la cei din jurul nostru-dacă eu pot, tu de ce nu poţi? Dacă eu vreau, tu de ce nu vrei? Dacă eu te iubesc, tu de ce nu mă iubeşti? 15.000 de întrebări şi mult prea puţine răspunsuri concrete. Cerem adevărul-câteodată îl primim cu tot cu consecinţe. Ne enervăm din nimicuri, ocolind ceea ce ne deranjează de fapt. Reproşăm prea mult, apreciem prea puţin, schimbăm şi mai puţin. Incercăm să înţelegem, nu înţelegem de cele mai multe ori. Incercăm să credem- în ce să credem? In orice, că doar fiecare e cu stâlpul său. Avem momente în care suntem confuzi, încurcaţi sau momente în care zâmbim, însă ceva e mereu la fel: suntem fericiţi pentru prea puţin timp. Sunt momente în care nu ştim cum să reacţionăm, vrem ceva, dar nu ştim cum să cerem- nu merge nici ‚te rog’, nici ‚vreau’. Suntem un amalgam de sentimente, de trăiri. Suntem imprevizibili, suntem aici, acolo, nicăieri, pretutindeni. Suntem oameni. Intotdeauna complicaţi, niciodată simpli. Seara când ne întoarcem între pereţii noştri, luăm întreaga zi de la capăt, în capul nostru,realizând că poate azi am pierdut ceva pe drum.Trecutul meu,al tău, al nostru nu mai există, prezentul e pe cale sa dispară si el,iar viitorul încă nu există. Cine suntem la finalul zilei?

on and off,on and off,on and off

Sia-buttons: http://www.youtube.com/watch?v=Uvd814WG2t4

Intram in prelungiri...

Exista ecuatii,care la prima vedere par extrem de simple,dar, de fapt ,chiar si ''1­+x=2'' poate fi o ecuatie cu solutie nedeterminata. ''X''-ul nu este mereu 1 si,chiar daca ar fi 1, este stiut faptul ca 1 si cu 1 nu fac intotdeauna 2. Da,complicat!
Si despre ce vorbim pana la urma? Despre un alt fel de singuratate, singuratatea in 2.
Cand te afli intr-o relatie,nu poti sa ii pretinzi celui de langa tine atentie deplina,in orice moment al zilei sau al noptii,nu poti sa ii ceri toate cele 24 de ore amarate ale sale.El,in cele 24 de ore,are diverse preocupari,mai mult sau mai putin tipice specimenului masculin( oricum,extrem de importante pentru el, indiferent daca te includ sau nu). Dar nu te intereseaza asta,de fapt!Nu vrea nimeni sa intre in prea multe detalii cand e vorba de activitatile LUI ! S-ar putea sa ai surprize,desi,in mare,cam toti sunt la fel. Nu esti vreo maniaca,nici nu vrei sa cersesti afectiune,dar din alea 24 de ore,parca,parca ti-ar prinde bine un pic de atentie. Sa ai tu impresia, cand il vezi sau cand il auzi, ca individul nu s-a ratacit in drum spre tine si a nimerit pe la usa ta pentru cateva minute( ca el chiar a avut intentia sa ajunga acolo) sau ca nu a apasat o tasta gresit si tu ai raspuns imediat,incantata,prin 'alo?' (evident,tu esti personajul dibace,stii ce taste apesi). Si cand nu se intampla azi,nu se intampla maine,nu se intampla nici peste o saptamana,exista,in mod normal, doua solutii: ii oferi o pereche de papuci,de casa noua ( te gandesti ca daca tot isi schimba casa,macar sa aiba o sedere comoda acolo- daca la tine si-a bagat papucii in ea de casa,cum a putut el,dar in asa fel incat acei papuci sa nu mai fie prin definitie niste...papuci) ori daca te macina pana in maduva oaselor slabiciunea,iei pozitia ''drepti'' si induri tratamentul,gandindu-te ca merge si asa si poate se schimba maine. ''Poate nu o face cu intentie,saracul. Asa e el.'' Tu ii spui la un moment dat ''Nu crezi ca...?'' ,iar el: ''Nu,draga,nu mi se pare.''. LUI niciodata nu i se pare si cu toate astea,uneori,peste cateva zile,vezi o schimbare(timida ea,dar exista),insa stim cu totii vorba aia ''Lupul isi schimba parul, dar naravul ba.'' sau cum imi suna mie mai bine : ''Old habits never die.''. Asadar,cat timp? De terminat,chiar se termina intr-un final totul. Intrebarea este alta. Realism sau agonie prelungita? Bineinteles,realism,doar sa ma astepte un pic realitatea,o sa vin eu,numai ca nu acum. Inca putin,te rog!10 minute si alte 10 minute si alte 10 minute pana te trezesti la luni sau ani.

les témoignages du monde

''Toute la vie n'est rien d'autre qu'un jour agreable et puis un autre invivable jusqu'au jour où tu n'es plus''

''Quand j'étais encore en train de chercher le sens de la vie,un bon ami m'a conseillé: arrete-toi,tu vas devenir folle!
Il avait raison,je suis persuadée qu'il n'y a pas de sens,nous sommes une coincidence chimique,biologique et c'est très beau.Mais il n'y a pas de sens.''

''Mais je ne sais pas...quel amour?Je pense que c'est l'habitude,on n'avait aucun amour.On sortait ensemble,on se promenait et maintenant on nous montre le grand amour à la télé!On avait l'amitié pour vivre heureux,s'aimer l'un l'autre,partager les efforts de la vie, voilà c'était ça notre amour!''
(...)

http://www.6milliardsdautres.org/

Cioburi de portelan,partea I

Nu stiu decat gustul ramasitelor zilei de ieri,nu stiu decat imaginea minutului trecut,nu cred decat intr-o posibilitate,nu-ti zic decat ‘imi pare rau’,nu sunt decat o alta incercare a vietii. Tu ce nu esti,ce nu stii,in ce crezi?



Ploua de cateva zile:nu torential,nu constant,ci din cand in cand.Stii,cand m-ai intrebat daca iubesc,am zambit si ti-am zis:‘din cand in cand’. Iubesc din cand in cand mici parti din oameni straini,din oameni pe care ii intalnesc din intamplare.Cand nu iubesc din cand in cand,ma retrag in coltul meu.Cand nu sunt trimisa la colt,iubesc din cand in cand. Ploua de cateva zile:nu torential,nu constant,ci din cand in cand. Imi pareai pierdut si de asta te-am intrebat. Te intreb din nou: acum mai ploua?

cei 5oameni pe care ii intalnesti in Rai

"(...)fiecare dintre noi il afecteaza pe celalalt,si celalalt il afecteaza pe urmatorul iar lumea e plina povesti, dar toate povestile sunt intr-una singura."

In tara aspra a nimicului si a nimanui

Nimic si Nimeni,cugetand nonsensuri.

Nimic : Totul este un infinit in care ne pierdem. Ne nastem sa dobandim infinitul.Ne nastem ca sa ne ratacim in tot, iar totul este,de fapt, nimic, in comparatie cu Universul.

Nimeni: Trec anii odata cu noi: noi ne cautam sinele,timpul se cauta pe sine. La sfarsitul calatoriei,nimic ne asteapta,doar o satisfactie iluzorie, caci suntem nimeni in fata Universului.

Nimic : Si nimeni nu dobandeste nimic si Universul e Totul.