luni, 13 octombrie 2008

cei 5oameni pe care ii intalnesti in Rai

"(...)fiecare dintre noi il afecteaza pe celalalt,si celalalt il afecteaza pe urmatorul iar lumea e plina povesti, dar toate povestile sunt intr-una singura."

duminică, 12 octombrie 2008

In tara aspra a nimicului si a nimanui

Nimic si Nimeni,cugetand nonsensuri.

Nimic : Totul este un infinit in care ne pierdem. Ne nastem sa dobandim infinitul.Ne nastem ca sa ne ratacim in tot, iar totul este,de fapt, nimic, in comparatie cu Universul.

Nimeni: Trec anii odata cu noi: noi ne cautam sinele,timpul se cauta pe sine. La sfarsitul calatoriei,nimic ne asteapta,doar o satisfactie iluzorie, caci suntem nimeni in fata Universului.

Nimic : Si nimeni nu dobandeste nimic si Universul e Totul.

miercuri, 8 octombrie 2008

Our hopes and expectations

http://www.youtube.com/watch?v=Qwkbxh-0k0w

duminică, 5 octombrie 2008

5octombrie 2008

Sa ingani aceleasi dureri cu cel de langa tine...
Incercand sa arunc cat mai putine priviri insistente,curiozitatea ma bantuie ca intotdeauna:ea plangea langa usa de la intrare in autobuz, 'din cauza lui?'Alaturi,el,aparent indiferent, atingand-o din cand in cand, incercand sa imite o oarecare păsare:’inca sunt aici’.
Raspunsul imi suna imediat:’da,el e de vina.’Ma mai uit din cand in cand la ea:’doar cobor de abia peste 3 statii de autobuz’,imi zic. Ea imi raspunde printr-o expresie dispretuitoare si atunci ,incerc sa imi schimb decorul,intorc privirea. Imi parea rau pentru imaginea din fata mea,voiam s-o ajut cumva,s-o intreb ‘ce s-a intamplat?’,dar mi-am gasit gestul exagerat si in plus, probabil acea expresie urma sa fie transfigurata intr-un limbaj verbal nu tocmai placut. Asa ca, am renuntat la acel gand.
Drumurile noastre s-au separat in statia de metrou:ea tot in aceeasi stare,pierduta,mergand in permanenta cu trei pasi inapoia lui,el afisandu-se nonsalant,jocul nervos cu umbrela trandandu-i, insa, adevarata stare. Suferea intr-un mod egoist. Este suferinta mea si numai a mea.
I-am pierdut printre oameni. De s-ar pierde si sentimentele in multime,in momentul in care decidem sa le negam...
Si atunci de ce sensibilitatea se masoara dupa sexul persoanei respective?
Din categoria ‘Memento pentru suflete,momentan,imposibil de vindecat.’

sâmbătă, 4 octombrie 2008

N-are sens sa iubesti pe cineva alaturi de care te poti trezi doar din intamplare

http://www.youtube.com/watch?v=G7A_bJFZNXE

printre straini

Prinsa in valtoarea urbana,gandurile mi se amesteca cu ale celor din jur.In oras inveti sa nu fi singur pentru cateva momente, inveti ca suferinta ta nu este absoluta intre celelalte posibile maladii. Descoperi in trecatorii de langa tine tipologii care mai de care...de la omul ce-si canta boala,la cel ce si-o ascunde. In coexistenta temporara cu acei straini, uiti de tine, incepi sa te gandesti la cei de alaturi...el dispare din tine, certurile de azi dimineata dispar si ele,bolnaviciosul dispare, te lansezi in marea de indiferenta fata de tine. Devii mai putin egoista si mai mult preocupata de ceilalti.
Ajunsa acasa,parte cu parte, se intregeste imaginea inapoi. Viata te pune, apoi, la colt pentru indrazneala de a fi negat-o.

duminică, 31 august 2008

Amalgam de ganduri

Suntem in cautarea fericirii dintotdeauna. Devenim maestri in subterfugii pentru a ne asigura macar un minut de satisfactie.

Daca putem sa substituim o persoana,de ce nu am proceda la fel cu un sentiment oarecare.Astazi vreau sa fiu fericita, tristetea mi-e straina. Imi asum riscurile, caci sa fii fericit in ziua de azi a devenit un act teatral, daca nu,chiar un supliciu-stii ca peste cateva minute exista posibilitatea unei treziri la realitate. Et voilà,bonjour,tristesse! Realitatea nu e niciodata printre cele mai placute imagini. Din acest motiv,nu alegem sa privim totul la scara mica,sa analizam totul in detaliu.

Cand afli ca exista unele persoane care inca isi cauta sinele:

“-Voi ramane singur pana in momentul in care voi invata sa nu mai fiu singur.

- Dar stii,se spune ca singuratatea te invata ca esti singur.”

Oamenii –deziluzii constante.

Indecizie: azi sa iubesc?sa-mi insusesc sentimente doar de dragul de a incerca? Da,maine voi inversa rolurile,maine voi fi presupusa ranita,marioneta incurcata in propriile sfori.

Memento pentru suflete,momentan,imposibil de vindecat.

De va dati fericirea cu imprumut,macar cereti dobanda aferenta.

miercuri, 13 august 2008

Visele nu-s pentru cei vii

Ce as putea sa spun?Existenta discrepantelor imi provoaca confuzii majore.Nu mai stiu cat arata ceasul,sunt un dement agitat,rasuflarea imi este greoaie,interiorul imi atarna ca de plumb.Cert e ca nu ma aflu intr-o stare prea confortabila.Apar imaginile unui cosmar,numai ca acolo de cele mai multe ori scapi,gasesti o modalitate sa te salvezi.Atunci indraznesc sa ma intreb timid,care va fi salvarea mea in realitate?!Exista acea salvare?

Aseara am visat ca zbor.Citisem ca visele de acest gen sunt cele mai fascinante.De ce?Ai parte de un zbor fara turbulente.Exista vreo sansa oare sa dai cu capul de ceva?Ori in realitate,ma trezesc de dimineata si ma arunc.Eu stiu ca am zburat o noapte intreaga,mi-a placut,de ce n-as mai zbura si acum?ma arunc-prelungim momentele placute in lipsa de saturatie,nu cunoastem cuvantul ‘stop’.Ma arunc intr-o iluzie,iluzia ma ucide.Inca un suflet lacom sfasiat,ce tragedie!

Visele nu sunt facute pentru cei vii.

Tu nu esti pentru mine!Azi nu te iubesc,n-am nevoie de niciun strop din tine,n-am nevoie de voi,tu nu esti pentru mine!Ieri inspiram in urma ta ,insa ziua de azi e sufocanta.Agonia unei asteptari,tenebrele unei firi iluzionate...aici sfarsesc in aceste clipe.

Si de ce?Ca doar visele nu sunt facute pentru cei vii.

Mecanismul nostru de functionare incepe sa dea gres in momentul in care nu avem parte de dragoste.Suntem dependenti,in absenta de sentiment ajungem niste eronati.Desigur,am putea spune ca iubim in permanenta:iubim viata,ne iubim prietenii,ne iubim familia,etc, dar sa fim realisti,nu este suficient.Suntem niste limitati daca ne multumim doar cu atat.Oricum,prin definitie suntem fiinte limitate,ramane alegerea noastra,insa,de cat ne limitam.Bariere,bariere...intreaga noastra existenta se impiedica de bariere.Existenta umana este o neindemanatica inconstienta,oricati pasi ai invata-o.

marți, 5 februarie 2008

In 4 culori,eu,tu-noi

22.12.2007*Quelqu'un m'a dit que tu m'a donné la plus jolie chose*

Fiecare individ traieste intr-o lume numai a sa.Suntem musafiri ai realitatii exterioare.
"-In lumea ta ce se intampla acum?"
-Zidurile se prabusesc,totul capata formele unui camp deschis.Realitatea exterioara se intrepatrunde cu spatiul meu.Uite,au devenit un intreg!"
Cand ai impresia ca s-a ajuns la un final?Niciodata,totul se continua la infinit.
"-Infinitul tau care este in acest caz?
-Infinitul meu refuza sa fie definit!"
De cate ori te intalnesti cu o anumita persoana,de atatea ori ai impresia ca este prima data cand va intalniti-un sentiment ce ma incearca de ceva vreme.Exista aceasta posibilitate?Ar fi minunat sa-i marturisesti cuiva "It always feels like the first time with you".Da,ne adresam in alta limba decat cea materna pentru a simplifica situatia,pentru ca suna al naibii de bine!Iubim universal,iubim in ce limba dorim si nu ne pasa atata timp cat mesajul ajunge nedistorsionat la persoana dorita.

Concluziile zilei: ->In fata lui,iti pierzi demnitatea,te pierzi cu totul.Stiti ce?E placut!

8.01.2008*Il a déja commencé*

Iubire,dragoste..sinonime..totul se reduce pana la urma la o contradictie in termeni.Dragostea-in general,un oximoron?Nu poti sa-l iubesti fara teama,fara incertitudini...ce ar mai fi atunci?o armonie totala?ametitor de plictisitor,va spun!
Sa oferi si sa primesti,sa te daruiesti,sa ti se daruiasca?precum "nu ti se da,atunci ia-l cu forta".Stop!De la cine?Cum?Lucrurile luate cu forta-un mod elegant de a spune "am furat".Sentimente luate cu forta-sinele iti creeaza impresii. Iubeste,dar nu astepta aceeasi cantitate de iubire inapoi sau pur si simplu,chiar in avantajul tau(ai putea spune) nu astepta iubire deloc.
Uneori ai nevoie doar sa fi ascultat."-Nu,azi nu vreau sa ma atingi!Vorbeste-mi!Intreaba-ma ce mai fac!Hai sa facem altceva,te rog!"Si iti dai seama ca erau doar gandurile tale nerostite...in final,te lasi alintata tot de mainile sale.
Nevoia de a rani pe cei din jur este o constanta in viata noastra.Ne agatam adeseori de oamenii care ne ranesc cel mai mult.Dorim sa ne detasam,dar suntem incapabili.Nutrim cate o speranta pt ca timpul apoi sa spulbere tot.Exista o limita pt fiecare-la un moment dat ne supunem resemnarii.Uniformitate plictisitoare...ne plictisim de propria suferinta,anchilozati in ale iubirii si alte multe..chiar ne afisam complicati!

Concluziile zilei:->Rutina de zi cu zi ne oboseste.

22.01.2008*Je l'ai aimé puisque je l'ai rencontré la premiere fois[8novembre],mais il n'a pas su - je n'ai pas voulu lui dire.*

In cautarea unor "cuvinte potrivite"...si adevarul e ca le caut de ceva vreme si cautarea inca se deruleaza;
Gandurile celui de langa tine nu-ti apartin in totalitate-imposibila invadare a unei intimitati ascunse
Glumele tipice masculine...o relatie trebuie neaparat sa implice n persoane?Vorbim de un el,o ea si alte cateva persoane pe langa?Exista replici care ne raman intiparite in minte,cum ar fi: "In pat sunt 6 persoane:ea-el,mama ei-tatal ei,mama lui-tatal lui" S-ar presupune ca aceasta regula se aplica si in afara dormitorului,nu?!
Si dupa cum se spuneam,exista replici care ne raman intiparite in minte :"Imi bat joc de tine afectuos!"
Stiti cum nu ne place sa fim in permanenta criticati?!Ajungi sa te intrebi daca individul de langa tine chiar crede ca tu esti singura cu emblema "eu sunt cea dereglata emotional/psihic"Da,imi aduc aminte :"Imi bat joc de tine afectuos"
Pe un ton serios: "Nu-mi place sa fiu controlat"...quoi?
Am obosit,adevarul e ca am obosit inca de la inceput...dar ratiunea nu functioneaza niciodata cand vine vorba de sentimente;limitati de eul emotional...si uite, ne afisam complicati si in cuvinte pompoase!

Concluziile zilei: ->orice relatie analizata in detaliu capata definitia unei relatii compromise,esuate...
-> castigi prea putin uneori ,iubind o persoana care iti creeaza atatea complicatii in forul interior...dar "nu totul se rezuma la un castig".

1.02.2008*Puisque je n'ai pas été capable de choisir,j'ai pris ton choix:je t'ai laissé partir.*

Cineva afirma ca este capabil sa-si inghete temporar sentimentele.Oare este posibil?In ce lume?Nu exista inceput si sfarsit,exista doar continuari ale momentelor anterioare..continuarea mea nu s-a dovedit a fi una dintre cele mai fericite,sentimentele sunt inca vii,prelingandu-se in mine intr-un mod barbar;
Se intampla sa astepti venirea unui moment anume si atunci cand te gasesti in acea clipa,tot te ia prin surprindere?"-Acum?De ce?Nu,te rog,mai lasa-ma un minut!"
Nu esti niciodata pregatit pentru ce urmeaza sa se intample.
"-As fi vrut sa fi spus mai multe,dar nu,vocabularul meu se limiteaza la interjectii in astfel de momente[ sau,pur si simplu,moare comprimat in emotii"].
"-Cred ca ar trebui sa ne despartim!
-Ok...motive? [Crezi?Eu nu cred! Nu,taci!] "
De ce nu esti niciodata intrebat in astfel de cazuri?Vrei?Nu vrei?Conteaza?Eu vreau! Ar fi chiar caraghios insa!Sa ne gandim,ce rost are?*Sentimente luate cu forta-sinele iti creeaza impresii.*Te impaci,ca mai apoi sa te rupi de langa persoana respectiva din acelasi motiv.De ce?Stii foarte bine ca nu exista vreo cale rapida de a te schimba.
Sunt si cazuri,rare dealtfel,in care ambele parti sunt de comun acord-situatia ramane,totusi,ridicola.
"-Si te desparti...si?
-Pai...urasc despartirile definitive!Refuz existenta unei despartiri-in aparenta,este doar o ruptura deoarece prietenia devine substitutul iubirii uzate!
-Crezi?"
Urmeaza o perioada in care te intrebi de unde schimbarea brusca de sentimente[intrebari inutile,fara niciun raspuns-arta de a interoga persoana nepotrivita,pe noi],dar si momente in care ai dori sa iti fie alaturi chiar si ca amic-statutul lui fata de tine nu mai conteaza,il doresti aproape,singura ta certitudine este ca l-ai lasat sa plece prea brusc,iar tie inca iti pasa[suntem niste fiinte iscusite in ale greselilor].
In una din zilele trecute,dupa lungi discutii:"Eu nu inteleg!De ce ,atunci cand nu-l mai ai,il vrei?"O intrebare urmata de o liniste atotcuprinzatoare-in fond,un raspuns mut sau un "nu stiu" au aceeasi esenta.Intr-un final,mi-am amintit..."De ce masura iubirii este pierderea ei?" Iata,intrebari la care raspunzi tot printr-o intrebare -ti se pare ca induci in eroare pe altcineva in afara de tine?
Suntem mereu in contratimp,chiar si pedeapsa ne-o primim in contratimp.
Eu sunt mereu in contratimp chiar si atunci cand apare un "noi".Ce mai,o epava emotionala!Astfel,clipele[putine,dealtfel] care se definesc printr-un "noi" imi sunt pretioase,desi nu excelez intotdeauna printr-un comportament normal.[Daca am incerca sa aprofundam un pic acest "normal",ajungem la concluzia ca nici nu exista "normal".Ce situatie ridicola! ]
Sunt,intr-adevar,o cersetoare de existenta,de afectiune.Ca orice alt cersetor,nu-mi ramane decat sa migrez in momentul in care sunt alungat.
Stop!Taiati!In filmul acesta eu nu ma recunosc-cine a fost ineptul,care mi-a modificat scenariul?

Concluziile zilei:->pentru un timp,ne transformam in niste obiecte inanimate...
->Je manque de toi![pentru ca *iubim universal,iubim in ce limba dorim si nu ne pasa atata timp cat mesajul ajunge nedistorsionat la persoana dorita.*]

luni, 28 ianuarie 2008

Pentru cel ce se intoarce...



Cat imi era de dor sa-ti spun ca te iubesc si degetele-mi neastamparate sa-ti umble prin parul prafuit....si cat vroiam sa te aud certandu-ma ca pe un copil mic si arogant,iar eu sa consider totul un alt joc si sa navalesc asupra ta cu un sarut sfios...
Cat imi doream sa ma tii de mana,iar eu sa-mi caut usor echilibrul langa tine...si stii ca te-as fi rugat sa nu-mi dai drumul nici macar o secunda,cu un singur gand:m-as fi ratacit in neindemanarea-mi...
Cat imi era de dor sa-ti surprind chipul sub lumina agresiva a zilei....cat imi era de dor...nici nu stii...si cat vroiam sa-mi soptesti ca ma iubesti fara nici o ezitare,iar eu sa-ti multumesc din nou stupid,ca si cum mi-ai fi daruit dragoste cu imprumut pentru acea zi..
Cat imi doream sa nu adoarma soarele....si cat imi era de neplacut sa-ti spun un simplu "la revedere",cand stiam ca filmul nostru nu are si un "va urma".

Ne vedem diseara




Cu degetele-ti umede si aspre deseneaza-mi dragostea pe trup;iar eu voi tremura infiorata de ale tale adancituri sculptate in piele pana in carne vie,caci tu nu stii sa iubesti...dragostea ta este o dragoste murdara,pe care eu,precum un om nevoias,o accept...cum as putea sa nu?! si cand iti spun "draga iubite,ma ucizi.." ..tu imi soptesti sfios,rosu in obraji, "iarta-ma,maine te va iubi un artist iscusit,astazi sunt un prost"...iar maine,dragul meu,vei fi tot copilul neindemanatic in atingeri si eu tot iubita ta,orbeste ingropata in dragostea-ti dureroasa...maine,dragul meu,te voi iubi din nou,..in fiecare zi te voi iubi pana cand imi vei sufla cenusa in infinit eter.

NE VEDEM DISEARA...

ANDREI
Cu mintile pierdute,cu pleoapele lipite,innebunit in toata fiinta,alergam spre casa ei..strada arghezi,nr 27,casa cu obloanele verzi si cu veranda inflorita...memoria nu-mi dadea gres aproape niciodata...m-am oprit brusc in fata usii sale gafaind..dupa minute de ezitare,am sunat...ii auzeam pasii..stiam ca paseste spre mine si nu spre altul,venea doar pentru mine,da,doar sa-mi deschida o banala usa..ma simteam important in acel moment,singurul om de pe planeta pentru ea...si cand mi-a aparut in fata ramasese surprinsa sa ma vada la acea ora timpurie a diminetii...mirosea a somn,a rasarit de soare lenes,a tot ce este proaspat pe acest pamant...
ANA
Credeam ca nu-i adevarat..cine ar putea suna la usa ca un nebun,la acea ora de dimineata..am coborat scarile,am deschis usa si..l-am vazut..era Andrei..stiu ca primul gand care mi-a strafulgerat prin minte atunci cand ne-am intalnit privirile a fost sa-l intreb "ce naiba e cu expresia inepta de pe chipul tau?" nu avea control asupra sa,se balbaia,isi legana bratele precum un pendul care o luase razna...ce puteam sa fac in aceste conditii?ma pierdusem si eu..asta imi era clar,dar bineinteles,ca nu vroiam sa-si dea seama...am tacut si zambeam intrebatoare...cum am putut sa nasc in mine sentimente atat de frumoase pentru un om ca el?!?...si deodata...
ANDREI
Am navalit asupra ei,da...precum un animal nedomesticit..vazand-o zambind atat de inocenta,nu m-am mai putut stapani si i-am invinetit buzele carnoase cu un sarut...eram constient de ce eram in stare in acel moment si ma rusinam de fapta mea...in prima secunda dupa ce am lasat-o libera din brate m-am intrebat "ma va plesni dupa acest gest?"...iar ea incepuse sa rada.."ne vedem diseara"...si imi inchise usa...asa a inceput totul...toata nebunia mea cu Ana...o iubeam si tocmai aceasta iubire pentru ea ma tulbura in interior si ma transforma intr-o salbaticiune...
ANA
Am reactionat stupid..dar..s-a intamplat atat de repede..cum poate sa ma uimeasca uneori intr-un mod brutal...si chiar si asa,deja am inceput sa-l iubesc..stiam ca in acea zi vom incepe sa carpim o poveste de iubire pentru un nou tablou de inramat in viata fiecaruia...


Am revenit spre seara precum imi spusese infatisand un aer grav de seriozitate...m-a intampinat calduros..in seara aceea era diferita..nu puteam sa-mi dau seama de ce, dar nici nu ma straduiam..imi placea si mai mult. "Azi iesim...azi peretii ma strang,am nevoie de aer,haide!"mi-a spus,luandu-ma brusc de brat...