miercuri, 13 august 2008

Visele nu-s pentru cei vii

Ce as putea sa spun?Existenta discrepantelor imi provoaca confuzii majore.Nu mai stiu cat arata ceasul,sunt un dement agitat,rasuflarea imi este greoaie,interiorul imi atarna ca de plumb.Cert e ca nu ma aflu intr-o stare prea confortabila.Apar imaginile unui cosmar,numai ca acolo de cele mai multe ori scapi,gasesti o modalitate sa te salvezi.Atunci indraznesc sa ma intreb timid,care va fi salvarea mea in realitate?!Exista acea salvare?

Aseara am visat ca zbor.Citisem ca visele de acest gen sunt cele mai fascinante.De ce?Ai parte de un zbor fara turbulente.Exista vreo sansa oare sa dai cu capul de ceva?Ori in realitate,ma trezesc de dimineata si ma arunc.Eu stiu ca am zburat o noapte intreaga,mi-a placut,de ce n-as mai zbura si acum?ma arunc-prelungim momentele placute in lipsa de saturatie,nu cunoastem cuvantul ‘stop’.Ma arunc intr-o iluzie,iluzia ma ucide.Inca un suflet lacom sfasiat,ce tragedie!

Visele nu sunt facute pentru cei vii.

Tu nu esti pentru mine!Azi nu te iubesc,n-am nevoie de niciun strop din tine,n-am nevoie de voi,tu nu esti pentru mine!Ieri inspiram in urma ta ,insa ziua de azi e sufocanta.Agonia unei asteptari,tenebrele unei firi iluzionate...aici sfarsesc in aceste clipe.

Si de ce?Ca doar visele nu sunt facute pentru cei vii.

Mecanismul nostru de functionare incepe sa dea gres in momentul in care nu avem parte de dragoste.Suntem dependenti,in absenta de sentiment ajungem niste eronati.Desigur,am putea spune ca iubim in permanenta:iubim viata,ne iubim prietenii,ne iubim familia,etc, dar sa fim realisti,nu este suficient.Suntem niste limitati daca ne multumim doar cu atat.Oricum,prin definitie suntem fiinte limitate,ramane alegerea noastra,insa,de cat ne limitam.Bariere,bariere...intreaga noastra existenta se impiedica de bariere.Existenta umana este o neindemanatica inconstienta,oricati pasi ai invata-o.

0 comentarii: