miercuri, 30 decembrie 2009

Cum să te porţi anormal în normalitate




S-ar spune că e bine să te străduieşti cât mai mult ca să obţii ceea ce vrei, dar vă spun că un efort prea intens este imediat sesizat şi chiar devine iritant pentru alţii. Poate ai intenţii bune, dar nu cred că există cineva căruia să-i pese de intenţiile tale. Toţi sunt interesaţi de rezultatul final. Cât?Cum?De ce? Nu! Îmi place finalul: bravo! Nu îmi place: ia-o de la capăt sau vezi tu unde ai călcat strâmb şi remediază situaţia.
Dar haideţi să vorbim un pic şi de un anumit gen de oameni: oamenii care vor să fie prietenii tuturor, care ar veni cu tine oriunde: be my friend,oh, be my friend! Nu, nu sunt răutăcioasă,nu am nimic cu ei. Nu contest intenţiile nobile ale acestor oameni, dar problema este,din nou: nu te intreabă nimeni de intenţii. Cu toate acestea, nu pot nici să-i acuz de ceva anume. Cu toţii vrem prieteni în jurul nostru, numai că unii se tratează natural, iar alţii artificial. Artificialitatea e una dintre ‚bubele’ noastre. Oricât de sinceri/ cumsecade ne-am arăta în faţa lumii, uneori chiar ne străduim prea mult. Cu cât efortul e mai considerabil, cu atât ‚buba’ supurează consistent într-un colţ din noi. Mulţumindu-i pe cei din jur nu este suficient. Din când în când, grija numai şi numai pentru binele nostru nu se traduce prin egoism. Să admiţi că ai şi defecte şi că nu eşti perfecţiunea în persoană nu este nicidecum vreo subapreciere.


Ne auzim la anu’ , să fie un an bun!
Cheers!

marți, 15 decembrie 2009

I'm a miiiiiiiime



Şi a început de azi să cadă, câte un fulg, acum a stat.
A început iarna, a început să ningă.
Dacă ei au clădiri înclinate, noi azi am avut autobuze "înclinate" (de greutatea pasagerilor grăbiţi şi înfriguraţi).
Bălţi, frig, vânt, aglomeraţie peste tot, poliţişti puşi inutil în mijlocul intersecţiilor (să vă dirijaţi pe voi data viitoare!)
Am obosit şi mi-e frig.
Haos în Bucureşti!

duminică, 13 decembrie 2009

that is so me right now ^_^

I think last night, you were driving circles around me


P.S. E ok şi varianta lui Damien Rice, dar sună mai bine Greg Laswell.

sâmbătă, 12 decembrie 2009

the cold in December

vineri, 11 decembrie 2009

leave my door open just a crack:)

joi, 10 decembrie 2009

July was a lovely year


Ştiţi basmul acela cu broscoiul care odată sărutat de prinţesă, se transformă în fiinţă umană şi apoi, cei doi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Mă gândeam astăzi că se poate face o asociere între acest basm şi lumea reală. Acum nu spun că noi toate am fi nişte prinţese,nu vorbesc de morala poveştii, nici de aspecte fizice, ci de simplul fapt că poate toţi bărbaţii sunt niste broscoi. Nu este vreo jignire, dar nu este nici compliment. De ce şi cum aşa?
Încep cu raportarea faţă de acelaşi individ, la începutul unei relaţii şi apoi, la sfârşitul ei: un om oarecare-->cel „mai” minunat om de pe această planetă (cel mai,cel mai dintre toţi chiar)-->„ex-ul”. Din broscoi ajunge crai. Din crai ajunge la sfârşit de relaţie să fie...el. Ne îndrăgostim şi, în general, orbim. Apoi ne domesticim, devenim „mai” umani. Ne transformăm şi îl transformăm şi pe EL, îl înnobilăm. Apoi,ne dezvoltăm acut alte simţuri, simţul inimii.
Dar vă zic: raţiunea inimii nu e raţiune. Adevărul e că nu există bărbatul ideal, ci doar bărbatul adaptabil. Dacă nu l-ai nimerit din prima şi altcineva da, nu e nicio supărare: balta nu e în criză niciodată, are destui broscoi.




pe mai târziu.

miercuri, 9 decembrie 2009

pentru că îmi place:)

it begins with this...

"Dacă îl plăteşti pe om cu banane, o să te alegi cu o maimuţă."
David Ogilvy, Confesiunile unui om de publicitate



to be continued...

luni, 7 decembrie 2009

:)

Simon's cat

duminică, 6 decembrie 2009

time will make amends