joi, 10 decembrie 2009

July was a lovely year


Ştiţi basmul acela cu broscoiul care odată sărutat de prinţesă, se transformă în fiinţă umană şi apoi, cei doi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Mă gândeam astăzi că se poate face o asociere între acest basm şi lumea reală. Acum nu spun că noi toate am fi nişte prinţese,nu vorbesc de morala poveştii, nici de aspecte fizice, ci de simplul fapt că poate toţi bărbaţii sunt niste broscoi. Nu este vreo jignire, dar nu este nici compliment. De ce şi cum aşa?
Încep cu raportarea faţă de acelaşi individ, la începutul unei relaţii şi apoi, la sfârşitul ei: un om oarecare-->cel „mai” minunat om de pe această planetă (cel mai,cel mai dintre toţi chiar)-->„ex-ul”. Din broscoi ajunge crai. Din crai ajunge la sfârşit de relaţie să fie...el. Ne îndrăgostim şi, în general, orbim. Apoi ne domesticim, devenim „mai” umani. Ne transformăm şi îl transformăm şi pe EL, îl înnobilăm. Apoi,ne dezvoltăm acut alte simţuri, simţul inimii.
Dar vă zic: raţiunea inimii nu e raţiune. Adevărul e că nu există bărbatul ideal, ci doar bărbatul adaptabil. Dacă nu l-ai nimerit din prima şi altcineva da, nu e nicio supărare: balta nu e în criză niciodată, are destui broscoi.




pe mai târziu.

4 comentarii:

Pestisorul Auriu spunea...

Suna mai bine asta cu criza decat "are balta peste" :D

stalkerblackjack spunea...

fair enough , si as zice la fel de fete ;) , toti suntem in aceeasi "oala" depinde de noi cum fierbem , adapteazate si iti va fi mai bine , kind of , ramai un rebel , dar gandestete , rebelii nu prea au un loc , sunt cam nomazi , iar pt a te stabilii intrun loc iti cam trebuie sa te adaptezi , deci sa renunti la rebelism , viata trece , depinde doar de tine cat vrei sa traiesti , si cum , cheer up

Corin spunea...

call them however you like.
balta poate să aibă orice creatură ^_^

Corin spunea...

Da, se aplică şi pentru fete, numai că ar fi cazul să nu le spui "broscoi" ^_^
Anyway, ideea e aceeaşi pentru ambele părţi.
Cât despre "oala" aia şi de cum depinde de noi cum fierbem: well, nu poţi întotdeauna să te iei dupa nenea Lăpuşneanu şi să spui "daca voi nu mă vreţi, eu vă vreu". Lăpuşneanu nu a avut un sfârşit bun. bad story,bad story^_^ Prin urmare, nu poţi să te adaptezi în locuri care nu te vor. Să vrei numai tu, nu e suficient. Important e să nu stai prea mult în acele locuri, să treci mai departe. Într-adevăr, viaţa trece.Timpul nu ţi-l dă nimeni înapoi,din păcate. Use it wisely ^_^

*hug*